Silviu Stănculescu

După mărturisirile actorului din cartea autobiografică Sunt un om obișnuit…, apărută postum la Editura Semne, în 2002, aflăm că s-a născut la Timișoara, în cartierul Fabrik, nu departe de Parcul Rozelor, pe Strada Cantacuzino, la nr. 2, din părinți olteni, Dumitru și Virginia. Rădăcinile materne și paterne erau alese, Silviu bucurându-se de o creștere și o educație pe măsură. Bunicul din partea tatălui, mare proprietar de prăvălii, se trăgea din Dioști-Romanați, iar bunicul matern, diriginte al Poștelor din Timișoara, venea din Studinița-Romanați, alături de Elena, învățătoare cu rădăcini mehedințene.

Mama – Virginia – o femeie înaltă și frumoasă, iar tatăl – Dumitru – primul dintre cei 12 copii ai familiei Stănculescu, preocupat de filozofie, poezie și psihologie, devine absolvent al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București. Împrejurările istorice și situația familiei îl readuc în localitatea natală – Corabia, apoi îl apropie de Timișoara unde va deveni profesor de matematică și contabilitate, iar mai târziu director al Școlii Elementare de Comerț din oraș. Acolo se îndrăgostește de Virginia Mărineanu, absolventă a Pensionului, care îi va devenie soție în 1929.

La 24 ianuarie 1932 venea pe lume Silviu-Mihail, iar Virginia și Dumitru deveneau pentru a doua oară părinți. Înaintea lui cu doi ani, se născuse Valentin pe care aveau să-l piardă la vârsta de 6 ani din cauza unei epidemii. În urma lui, sufletele părinților au rămas în amărăciune și suspin. La scurt timp vor părăsi cu toții Timișoara pentru Caracal, unde bunicul Dumitrache Stănculescu rămăsese singur și avea nevoie de îngrijiri. Era anul 1936… Din acel moment începea un lung șir de peregrinări de la Caracal la Timișoara, la București și Târgoviște, din nou la Caracal… Necazurile vieții nu vor da tihnă familiei actorului. Pierderea fiului cel mare și moartea tatălui îl vor zdruncina psihic pe profesorul Stănculescu (tatăl lui Silviu), motiv pentru care va fi internat într-un sanatoriu din Sibiu. Iată de ce Silviu va fi privat de protecția paternă o perioadă îndelungată de timp.

Era anul 1937, iar personajul nostru în vârstă de 5 ani, copilul cuminte și sfios, înzestrat cu un simț artistic deosebit, ieșea pentru prima oară la rampă. Pentru Serbarea de Crăciun din Caracal fusese distribuit în piesa Pruncul din Vicleim de Victor Ion Popa. Prin 1942, alături de mamă, Silviu va reveni la Timișoara, unde va începe studiul la Școala „Spiru Haret”, dar firea sa poetică îl va purta zile întregi pe minunatele străzi ale orașului de pe Bega, uitând să mai revină la școală. Iubea și filmul atunci în vremuri de război. Mergea la matinee la cinematografele „Lira”, „Freidorf”, „Fratelia” sau „Apollo”, iar absențele se adunau îngrijorându-l pe bunicul din partea mamei unde locuia în acea perioadă. Pentru fuga de la școală, Silviu, cu îngăduința mamei și a bunicului, a primit clasica pedeapsă școlară de a fi bătut la fund cu pantalonii jos în fața clasei. Elev bun și creativ, începe să guste serile de operă în următoarea clasă de liceu. Cum se strecura în sală? Prin actrița Margot Boteanu Păcuraru – mama unui coleg de clasă. Așa a văzut Silviu foarte de aproape Tosca, Aida, Văduva veselă sau Liliacul, cu Ana Rosza Vasiliu, Lia Popp, Lia Hubic…

Elevul Stănculescu reușeste cu media 8,33 la Liceul „Diaconovici Loga”, dar ai lui îl trimit la București ca intern la Colegiul „Sf. Sava”, unde va rămâne până în 1944. Și iată-l pe Silviu, la 10-11 ani, în uniformă bleumarin cu tunică, beretă și nr. matricol 804. Imediat este remarcat de profesorii liceului și ajunge în corul școlii, apoi este solicitat să recite și chiar să joace teatru. Nici la colegiul bucureștean de elită, Silviu nu-și schimbă obiceiurile de a absenta de la cursuri în favoarea preocupărilor sale de viitor artist. Nesiguranța provocată de bombardamentele din Capitală îl vor determina să se retragă la Târgoviște, la Liceul „Ienăchiță Văcărescu”. Și aici viața artistică a elevului Stănculescu este intensă. Are mulți profesori cu har de partea lui. Deoarece părinții se mută din nou la Caracal, în iunie 1948 Silviu își va continua studiile la Liceul Comercial, perioadă în care este atras deopotrivă de sport și de teatru. Adolescentul a jucat la Sindicatul Sfaturi Populare ca amator în Iarba rea de Aurel Baranga, sub bagheta lui Dorel Ionescu, apoi în rolul lui Rică Venturiano din piesa O noapte furtunoasă de Caragiale.